Decizia care a dus la segmentarea societății din prezent are un temei religios. Mare Schismă din anul 1054 a venit pe fondul unei polemici cu privire la Filioque, un adaos la formula Crezului din 381. O altă decizie care separă viziunile celor două nuclee religioase ale Creștinismului (Roma și Constantinopol). O altă schimbare care duce către ruperea Bisericii dintre Occident (Scolastica) și Orient (Mistica) este cea făcută în secolele V-VI, după ce au fost ținute alte două concilii la Toledo se modifică din nou Crezul. Astfel se adaugă formula „Duhul Sfânt care de la Tată şi fiul purcede”. Sintagma va fi reluată și de Franța, Italia și Germania. La începutul secolului al XI-lea, Henric al II-lea este instituit împărat de către Papă. Este o ocazie pentru care se cântă noul Crez.

Decizia care a departajat lumea europeană

Decizia care a rupt lumea în două Decizia care a rupt lumea în două Marea Schismă din 1504

O altă schimbare care mai pune încă un zid între cele două „lumi europene” este legată de un rit practicat diferit tot de Biserica Apuseană. Astfel se va ajunge la un mod diferit de a se înfăptui taina împărtășaniei. Se va folosi azima în partea de vest și pâinea dospită în partea de est. De asemenea schimbarea crucială este adăugarea Purgatoriului în partea apuseană, asta în secolele XII-XIII. Marea Schismă este o decizie care are la bază o suită multe alte decizii de schimbare. Toate lovind esența raportării la divinitate. Decizii luate din punct de vedere al abordării ideii de divinitate dar și aspecte legate de rit. Poate cea mai importantă decizie este cea care are în vedere viziunea asupra soartei sufletului după trecerea trupului în neființă.

Conflictul purtat cumva în mod tacit atinge punctul culminant atunci când în anul 1050 bizantinii din Sudul Italiei sunt obligați de normanzi să adopte practicile latine. Patriarhul de la Constantinopol, Mihail Kerularios, oferă un răspuns care este o cerere către bisericile latine din oraş să respecte practicile bizantine, prin renunțarea la filioque şi la folosirea azimei. Față de refuzul acestora, toată bisericile latine din Constantinopol sunt închise. Va fi ceva mai ponderat în anul 1054, când acceptă o discuţie cu Papa Leo al IX-lea. Este trimisă o delegaţie la Constantinopol, condusă de Cardinalul Humbert. Patriarhul refuză orice cale de mijloc

Astefel, cardinalul Humbert oferă și el un răspuns pe măsură. Luând măsuri prin obţinerea unei bule de excomunicare împotriva lui Cerularios, bulă depusă la Sf. Sofia în data de 16 iulie 1054

Decizia care a rupt lumea în două Marea Schismă din 1504