Urechea este un organ de o complexitate remarcabilă, ce îndeplinește funcția vitală de a capta mediul sonor și de a menține echilibrul corpului în spațiu prin mecanisme biologice de mare precizie.

Urechea este împărțită în trei segmente distincte, fiecare cu o contribuție specifică:

  • urechea externă colectează sunetele prin pavilionul auricular și le ghidează prin canalul auditiv
  • urechea medie transformă aceste unde în vibrații mecanice prin intermediul timpanului și al lanțului de oscioare
  • urechea internă procesează informația prin cohlee și sistemul vestibular pentru a o transmite creierului

Îngrijirea urechii trebuie să fie una minimalistă și prudentă, concentrată exclusiv pe igiena pavilionului auricular și a intrării în canalul auditiv extern, fără a introduce niciodată obiecte străine în interior.

Importanța cerumenului

Cerumenul, cunoscut în limbaj popular sub numele de ceară de urechi, este un amestec de secreții vâscoase și solide, produs exclusiv în treimea externă a canalului auditiv. Compoziția sa este o combinație ingenioasă de substanțe: lipide (grăsimi), colesterol, scualenă și ceară, la care se adaugă celule moarte ale pielii (keratinocite) și fire de păr minuscule.

Acesta ia naștere prin combinarea secrețiilor a două tipuri de glande specializate: glandele sebacee (produc lipide care oferă consistență și hidratare) și glandele ceruminoase (sunt glande sudoripare modificate care secretă componentele apoase și peptidele antimicrobiene).

Spre deosebire de alte cavități ale corpului, urechea are un mecanism de auto-curățare remarcabil. Cerumenul nu stagnează, ci se deplasează constant dinspre timpan către exterior, asemenea unei benzi rulante. Această migrare este susținută de mișcările mecanice ale articulației temporo-mandibulare: ori de câte ori vorbim, mestecăm sau căscăm, forțăm ușor ceara să înainteze spre pavilionul urechii, unde se usucă și cade natural.

Importanța acestei substanțe derivă din funcțiile sale multiple.

Cerumenul are rol de protecție fizică. Textura sa lipicioasă acționează ca o plasă ce capturează praful, polenul și micile particule de murdărie înainte ca acestea să ajungă la membrana sensibilă a timpanului. De asemenea, poate acționa ca o barieră împotriva insectelor mici.

Cerumenul este foarte important deoarece are rol antimicrobian, prin pH-ul său ușor acid (aproximativ 6,1), mediu ce inhibă dezvoltarea multor bacterii și fungi (ciuperci), și previne astfel otitele externe.

Are rol de lubrifiere și hidratare. Fără cerumen, pielea canalului auditiv ar deveni extrem de uscată, ceea ce ar duce la mâncărimi insuportabile (prurit) și la apariția unor fisuri care pot deveni porți de intrare pentru infecții.

Cerumenul are și rol de impermeabilizare. Datorită conținutului ridicat de grăsimi, ceara respinge apa și protejează pielea canalului auditiv de macerare în timpul înotului sau al dușului.

Cum trebuie curățată urechea în mod corect

Igiena urechii reprezintă un aspect important al îngrijirii personale, însă este adesea greșit înțeleasă din cauza tendinței moderne de a echivala curățenia cu absența totală a cerumenului.

În realitate, o abordare corectă a sănătății auditive pornește de la acceptarea faptului că urechea este un organ sofisticat, dotat cu un mecanism natural de auto-curățare care nu necesită intervenții invazive. Ceara, departe de a fi un reziduu ce trebuie eliminat cu orice preț, joacă un rol protector esențial, datorită proprietăților sale antibacteriene și de lubrifiere care mențin integritatea canalului auditiv extern.

Procesul fiziologic de curățare se bazează pe migrarea constantă a celulelor din profunzime către exterior, și astfel impuritățile sunt eliminate fără ajutor extern, motiv pentru care singura zonă ce necesită atenție activă este pavilionul urechii.

O igienă adecvată se realizează simplu, prin ștergerea părții vizibile a urechii cu un prosop moale sau cu o compresă, de preferat după baie, când aburii au înmuiat ușor secrețiile naturale.

Îngrijirea urechii variază în funcție de etapa vieții, ceea ce impune precauții specifice pentru fiecare grupă de vârstă.

În cazul sugarilor și al copiilor mici, canalul auditiv este extrem de scurt și vulnerabil, astfel încât curățarea trebuie limitată strict la exterior, acordând o atenție sporită uscării pliurilor din spatele pavilionului pentru a preveni iritațiile.

La adulți, dinamica igienei poate fi influențată de utilizarea frecventă a căștilor de tip intra-auricular sau a dopurilor de protecție, care pot bloca fluxul natural al cerumenului, ceea ce va impune o monitorizare mai atentă și, eventual, utilizarea unor soluții de curățare blânde sub formă de spray.

Pe măsură ce organismul înaintează în vârstă, consistența secrețiilor se modifică, cerumenul tinde să devină mai uscat și mai dur, iar pielea canalului auditiv devine mai subțire și mai fragilă, ceea ce crește riscul de obstrucție.

Utilizatorii de aparate auditive trebuie să acorde o atenție sporită igienei, deoarece prezența dispozitivului stimulează glandele ceruminoase și poate favoriza formarea rapidă a dopurilor. Aceste dispozitive nu doar că stimulează producția de ceară, dar împiedică și eliminarea ei, ceea ce face necesară vizita periodică la medicul specialist pentru o curățare profesională.

Ce produse pot fi folosite pentru curățarea urechii?

Pentru o igienă sigură a urechii, selecția produselor trebuie să pună pe primul loc siguranța și respectarea integrității canalului auditiv, orientându-se către soluții care facilitează procesele naturale ale organismului în loc să intervină agresiv asupra lor. Se recomandă astfel produsele care acționează chimic sau mecanic-ușor, fără a pătrunde adânc în ureche.

Cele mai eficiente și recomandate opțiuni moderne sunt spray-urile pe bază de apă de mare sau soluțiile izotonice, bogate în minerale naturale, care au rolul de a fluidiza cerumenul și a-i permite acestuia să alunece spre exterior fără ajutor mecanic. Acestea curăță fără contact direct și sunt ideale pentru utilizarea zilnică sau săptămânală.

În cazul în care ceara tinde să devină prea dură sau să formeze blocaje, se pot utiliza picături farmaceutice care conțin substanțe ce dizolvă dopurile de ceară deja formate. Acestea pot fi pe bază de uleiuri (pentru înmuiere) sau pe bază de peroxid de hidrogen (apă oxigenată special formulată), care „fierbe” ușor și desprinde ceara de pereții canalului.

Pentru întreținerea pavilionului extern, singura zonă unde intervenția umană este cu adevărat necesară, cele mai potrivite materiale rămân cele simple și neinvazive, precum compresele din bumbac sau colțul unui prosop curat, utilizate imediat după baie pentru a absorbi umiditatea și reziduurile care au ajuns la suprafață.

Este foarte important ca produsele de curățare lichide să fie folosite la temperatura corpului pentru a evita apariția vertijului sau a disconfortului. In plus, orice substanță utilizată ar trebui să aibă un pH neutru pentru a nu distruge bariera acidă naturală a pielii din ureche, ce servește drept primă linie de apărare împotriva ciupercilor și bacteriilor.

Ce produse trebuie evitate

Siguranța canalului auditiv depinde în mare măsură și de evitarea unor produse și practici care, deși sunt adânc înrădăcinate în obiceiurile cotidiene, au riscuri majore pentru integritatea auzului.

Cele mai periculoase sunt bețișoarele de urechi din bumbac, deoarece designul lor este nepotrivit pentru anatomia urechii: în loc să extragă cerumenul, ele acționează ca un piston care împinge ceara adânc spre timpan, ceea ce poate duce la formarea dopurilor compacte și la pierderea temporară a auzului. Mai mult, utilizarea lor poate provoca micro-leziuni pe pielea sensibilă a canalului, creând porți de intrare pentru bacterii și fungi, ceea ce conduce frecvent la otite externe dureroase sau, în cazuri grave, la perforarea accidentală a membranei timpanului.

O altă categorie de produse care trebuie evitate cu strictețe este reprezentată de dispozitivele improvizate sau ascuțite, cum ar fi agrafele de păr, scobitorile, cheile sau colțurile unghiilor, folosite adesea pentru a calma mâncărimea. Aceste obiecte sunt nesterile și agresive și pot cauza leziuni imediate, sângerări și cicatrici care pot îngusta permanent canalul auditiv.

De asemenea, trebuie menționate ca fiind de evitat și lumânările de urechi, o metodă de medicină alternativă care pretinde că extrage impuritățile prin vacuum. În realitate, studiile clinice au demonstrat că acestea nu produc vacuum și sunt periculoase din cauza riscului de arsuri la nivelul feței și al canalului, precum și din cauza posibilității de a depune ceară de lumânare fierbinte direct pe timpan.

În ceea ce privește substanțele ce trebuie evitate, alcoolul sanitar ocupă primul loc pe listă, deoarece acesta deshidratează agresiv pielea, distruge flora microbiană utilă și favorizează apariția infecțiilor fungice care sunt extrem de greu de tratat.

Așadar, orice obiect sau substanță care nu este special concepută pentru igiena auriculară sau care necesită introducerea profundă în canalul auditiv trebuie privită cu scepticism, deoarece mecanismul de auto-curățare al urechii este fragil și poate fi ușor compromis prin intervenții brutale.

Există pericolul de curățare excesivă a urechii?

Curățarea excesivă a urechii apare atunci când persoana îndepărtează sistematic întreaga barieră de cerumen și lasă astfel pielea canalului expusă și lipsită de protecția sa naturală acidă și antibacteriană. Fără acest strat protector, canalul auditiv devine foarte vulnerabil la umiditate și la agenți patogeni, ceea ce duce frecvent la apariția pruritului intens și a inflamațiilor cronice.

În mod paradoxal, curățarea prea frecventă poate stimula glandele ceruminoase să producă și mai multă ceară ca reacție de apărare, declanșând un cerc vicios care culminează cu iritarea severă a țesuturilor.

Curățarea excesivă poate apărea mai ales în cazul persoanelor care utilizează spray-uri auriculare sau picături în fiecare zi, fără o recomandare medicală, sau al celor care practică spălături frecvente la domiciliu. Expunerea repetată la apă și detergenți distruge lipidele care mențin hidratarea pielii și pot duce la o afecțiune numită eczemă de canal auditiv, caracterizată prin descuamare și sensibilitate extremă.

De asemenea, agresiunea mecanică repetată asupra pereților canalului, chiar și cu materiale moi, poate provoca îngroșarea pielii în încercarea acesteia de a se proteja, ceea ce în timp poate îngusta lumenul canalului și poate îngreuna eliminarea naturală a reziduurilor.

Din dorința de a curăța cât mai bine, unele persoane folosesc soluții auriculare în exces sau insistă asupra urechii în timpul băii, însă aceste obiceiuri nu sunt deloc benefice. Trebuie evitată utilizarea necontrolată a apei oxigenate concentrate, care poate provoca arsuri chimice la nivelul mucoasei, precum și a uleiurilor esențiale neformulate special pentru uz otic, care pot declanșa reacții alergice violente.

Totodată, săpunurile dure sau șampoanele care pătrund accidental în ureche trebuie clătite rapid, deoarece reziduurile de detergenți pot altera pH-ul optim al urechii și pot favoriza dezvoltarea microorganismelor dăunătoare.

Trebuie reținut că moderația este baza unei bune sănătăți auditive și intervenția este necesară doar atunci când procesul natural de eliminare este vizibil deficitar.

Ce afecțiuni pot apărea la nivelul urechii

Problemele care pot afecta urechea sunt diverse și pot viza oricare dintre cele trei segmente ale sale (extern, mediu sau intern), fiecare având cauze și manifestări clinice specifice.

Una dintre cele mai comune probleme este otita externă, o inflamație a canalului auditiv provocată de bacterii sau fungi ce prosperă în medii umede, cauzată frecvent de pătrunderea apei sau de utilizarea agresivă a bețișoarelor.

Otita medie, pe de altă parte, afectează spațiul din spatele timpanului și este frecventă în special la copii. Apare, de cele mai multe ori, ca o complicație a infecțiilor respiratorii care blochează trompa lui Eustachio.

Pe lângă infecții, pot apărea probleme mecanice precum dopul de cerumen, care duce la scăderea auzului, sau traumatismele sonore și barotrauma, cauzată de schimbările bruște de presiune atmosferică.

Afecțiuni mai complexe, cum sunt tinitusul sau sindromul Menière, afectează urechea internă și se manifestă prin zgomote persistente și amețeli sau vertij.

Cum tratăm problemele urechii

Abordarea terapeutică a problemelor urechii depinde strict de cauza acestora și trebuie întotdeauna ghidată de un specialist, deoarece tratamentele administrate incorect pot agrava situația și pot transforma o afecțiune minoră într-una cronică.

În cazul infecțiilor bacteriene, medicul va prescrie de obicei picături cu antibiotice sau antiinflamatoare, sau, dacă infecția este severă, antibiotice pe cale orală. Micozele, pe de altă parte, necesită soluții antifungice specifice și o menținere riguroasă a urechii uscate.

Dacă problema este cauzată de un dop de ceară, tratamentul constă în utilizarea unor soluții de înmuiere urmate de extragerea profesională de către un medic, prin aspirație sub microscop sau spălături auriculare.

Pentru afecțiunile urechii medii sau interne, precum otita seroasă sau vertijul, pot fi necesare decongestionante, antihistaminice sau exerciții de reabilitare vestibulară, însă orice intervenție trebuie precedată de o otoscopie sau o audiogramă realizată de un medic specialist.

Pentru durerile ușoare, se pot folosi temporar analgezice și antiinflamatorii sistemice, dar acestea doar maschează simptomele fără a trata cauza, motiv pentru care monitorizarea medicală rămâne singura cale sigură spre vindecare și prevenirea complicațiilor precum mastoidita sau tinitusul cronic.

Administrarea picăturilor trebuie făcută corect, prin tragerea ușoară a pavilionului urechii pentru a îndrepta canalul și menținerea capului înclinat pentru câteva minute pentru a asigura absorbția.

Este esențial de înțeles că auto-medicația poate fi extrem de periculoasă, în special dacă există suspiciunea unui timpan perforat, situație în care introducerea oricărui lichid în ureche poate duce la pierderea definitivă a auzului.

Când este cazul să mergem la medic

Consultarea unui medic otorinolaringolog (ORL) devine obligatorie în prezența unor semnale de alarmă care indică o afectare serioasă a aparatului auditiv.

Este necesară o vizită urgentă la specialist dacă apare o scădere bruscă și inexplicabilă a auzului, o durere acută care nu cedează la analgezice obișnuite sau dacă din ureche se scurg lichide purulente ori sânge.

De asemenea, simptome precum amețeala severă, pierderea echilibrului sau senzația de presiune constantă însoțită de febră necesită evaluare medicală imediată pentru a exclude complicații precum mastoidita sau afectarea nervului auditiv.

Astfel, un disconfort minor poate fi monitorizat cu atenție acasă, însă orice modificare persistentă a funcției auditive sau a integrității urechii trebuie investigată de un profesionist pentru a preveni sechelele pe termen lung.

 

Sursa foto: Shutterstock